Probleme sociale

Mitul
20

„Atitudinea împotriva avortului este o credință religioasă care amenință separarea vitală a bisericii de stat”


Adevărul 20a. Mulți oameni necredincioşi cred că avortul este greșit și că ucide copii.

Un studiu realizat pe treizeci de femei, care au considerat avorturile lor extrem de stresante, au oferit această perspectivă revelatoare:

Deși 72% dintre subiecți nu au raportat convingeri religioase identificabile la momentul avortului, 96% au considerat avortul ca luarea unei vieți sau ca o crimă ulterioară avortului.[i]

Nu trebuie să fii de o anumită religie pentru a avea o conștiință sau un simț înnăscut, conform căruia uciderea celor nevinovați este greșită.

Nat Hentoff este creatorul și editorul ziarului ultraliberal Village Voice din New York. El se autodescrie ca fiind „ateu, o persoană cu convingeri de stânga și un membru al Uniunii Americane a Libertăților Civile (ACLU)”.[ii] El detestă majoritatea politicilor administrațiilor conservatoare și este, de asemenea, un susținător deschis al vieții, învinovăţit mereu de faptul că numește public avortul ca fiind ucidere de copii.[iii]

Dr. Bernard Nathanson a fost ateu până când implicarea sa directă în avort l-a făcut să realizeze că avortul reprezintă uciderea celor nevinovați. Răspunzând la acuzația că acest lucru era un principiu al unei secte religioase, Nathanson a declarat:

Dimpotrivă, este pur și simplu o declarație a înțelepciunii omenești instinctive. Cu excepția cazului în care acest principiu este prețuit de o societate și foarte respectat de către membrii săi, rezultatul final este anarhia și dezintegrarea violentă a societății. Acesta este motivul pentru care viața este întotdeauna o valoare prioritară în marile sisteme etice din istoria lumii. Dacă nu vom proteja elementele inocente și pașnice din comunitatea umană, alternativa este prea groaznică  pentru a fi contemplată. Privită în acest fel, «sfințenia vieții» nu este un concept teologic, ci secular, care ar trebui să fie perfect acceptabil de către colegii mei atei. Problema avortului este, de fapt, o problemă a vieții umane, o problemă a drepturilor civile. Nu este pur și simplu o problemă religioasă, așa cum nici drepturile  evreilor și a negrilor nu sunt doar probleme religioase. Deși majoritatea guvernelor sunt laice, nu este nici o națiune în lume, unde avortul să fi fost legal înainte de Al Doilea Război Mondial. Nu trebuie să fii creștin sau să aparții unei religii, ca să crezi că cei născuți sunt copii și că nu ar trebui să fie legal să fie omorâţi.[iv]

Adevărul 20b. Moralitatea nu trebuie respinsă doar pentru că este susținută de religie.

William Carey, cunoscut și ca părintele misiunilor creștine, s-a confruntat cu teribila practică de ardere a văduvelor din India. El a lucrat mult și din greu pentru a face această uciderea ilegală și în cele din urmă a reușit. În timp ce încerca să fie sensibil la cultura indiană, Carey nu a considerat ca fiind nepotrivit să răspândească moralitatea creștină, atunci când viețile oamenilor nevinovați erau în joc.

Lordul Melbourne din Marea Britanie spunea:

Lucrurile au luat o întorsătură proastă atunci când religiei i s-a permis să invadeze viața publică.

Ceea ce contesta el erau eforturile creștine pentru abolirea comerțului cu sclavi. Unii oameni doresc ca religia să stea departe de viața publică, deoarece ei doresc ca moralitatea să stea departe de viața publică.

Fiecare lege stabilește o anumită poziție morală ca normă socială. Fiecare societate poate și trebuie să pună în aplicare legislația care definește ceea ce este bine și rău și ce ar trebui sau nu să facă cetățenii. Fie că este din Biblie sau din altă parte, toate legile trebuie să vină de undeva. Cele mai multe dintre legile noastre sunt înrădăcinate în religia iudeo-creștină. Biblia spune să nu furi. Ar trebui să scăpăm de legile noastre împotriva furtului, deoarece acestea impun o moralitate iudeo-creștină? Vom anula toate standardele morale, care sunt bazate pe principii religioase? Dacă am face-o, ce standarde morale ar rămâne?

Adevărul 20c. Legile referitoare la biserică și stat erau destinate să asigure libertatea religiei, nu eliberare de religie.

Nici cuvintele separare între biserică și stat, nici conceptul așa cum îl știm noi, nu se regăsesc acum în Constituție. Clauza fondatoare privind religia din Primul Amendament a fost concepută pentru a proteja libertatea religioasă și nu pentru a interzice influența religiei asupra societății. Dar chiar dacă vom adopta sensul ulterior de separare a bisericii de stat, biserica care trebuia să fie separată de stat a fost un singur cult sau sectă, și nu religia în general. Fondatorii țării noastre nu au vrut ca o biserică sau o confesiune să controleze statul. Ei cu siguranță au vrut ca religia, în special religia creștină, să influențeze principiile morale și legile statului.[v] Coloniști Americii au venit aici pentru a avea libertatea religiei, și nu eliberarea de religie. Intenția lor a fost ca principiile morale implementate în credințele religioase să pătrundă în ordinea socială.

 

Referințe:
  • [i] Anne Catherine Speckhard, The Psycho-Social Aspects of Stress Following Abortion (Arlington, Va.: Family Systems Center, 1985), p. 1.
  • [ii] Marvin Olasky, The Village’s Prolife Voice, Christianity Today, 24 Iunie 1991, p. 24.
  • [iii] Ibidem, pp. 24-26.
  • [iv] Nathanson, Aborting America, p. 227.
  • [v] David Barton, The Myth of Separation (Aledo, Tex.: Wall Builder Press, 1991).